liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 291. Miercuri 18 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (24).


Marți 8 noiembrie 1966. Începînd de ieri, elevii sovietici au intrat în vacanță.

Într-adevăr, pedagogul n-a intrat prin dormitoare, și bine a făcut. Ne mai prelungim și noi somnul. Aseară am pocnit pe unul pe care-l pășteam de mult și m-a spus lui Prandea. Prandea: ”Druguș, de ce dai la stomac?!” Am ieșit curat, nici n-avea ce să-mi facă. Am observat că ieri Prandea se uita foarte insistent la mine.

La latină a adus extemporalele și a făcut media cu primele. Primul: 3, al doilea 5; în catalog 4. Am doi de patru la latină șoi nu știu cum mi-i voi scoate. La fizică m-a ascultat, mi-a dat o problemă. I-am făcut-o la perfecție; teoria de asemenea: ”Bun! 7!” Mi-a scăzut un punct pentru că am scris atunci pe maculator. În orice caz are pică pe mine (ca de altfel pe băieți în general). Nu-mi pasă mie de persecuția niciunui profesor. La care-nvăț – mă paște; la ceilalți buni – mă cam tîrîi și-i rușinos. La romînă am mai dat un extemporal (”Uzina vie” de al. Sahia). Ne-a adus și pe celelalte. Am 7. Hlinschi: ”Druguș, cu scrisul ăsta mizerabil vei avea insuccese”. În ora de istorie – liber (prof a plecat la hram). Am mers cu toții în laborator unde-am văzut două filme documentare, f interesante: ”Cetatea Neamțului” și ”Cum va fi vremea?”. A fost și clasa a XI-a D. La engleză ne-a dictat toată ora o temă despre ”Noua Atlantidă” a lui Bacon. G.M. (Mariana) îmi închide cartea: ”ce se învață??”. Cealaltă, Inghi (LD. Ingrid) se uită să vadă cum reacționez. (Fleacuri!). Doina mi-a mai dat azi două bilețele pentru Teddy (L.D.: Adică pentru Toader/ T1). Este și aici un ”mecanism” (pt a vedea ce zice Telucu cînd o vede vorbind cu alții). Azi e Sf Mihail și Gavril (hram la Grănicești, Marginea, Frătăuți ș.a.). Azi am primit o felicitare cu ocazia Marelui Octombrie de la tiotea Eva, Vania și bunicii (LD tioea = tanti/ mătușă în l rusă). (Era la Iulia care i-a dat-o lui H.N.). O s-o reclam la direcțiunea liceului 1. Azi Țopa (cucătarul) a vorbit frumos cu mine, i-a dat lui T2 un plus de felul 2 și 3 (musaca și halva). T1 a plecat acasă. Lui H.N. i-a venit hramul de-acasă (plus o juma de vin). Am avut incidente cu Haiuță: ”Druguș, tu vrei numaidecît să cauți gazdă” Eu: ”Se poate!”.

Azi – o zi cam într-o ureche. Cînd înnourat, cînd senin și însorit. Majoritatea timpului – mohorît. Pe la 6.30 a venit și Toader de-acasă, vesel și bine dispus. Ne-a chemat afară și, pe lîngă noi, au mai venit și alții. Am șparlit o cană din bucătărie, am mers în spatele lemnăriei și am avut parte fiecare de cîte-o carte de rachiu de prune. T1 a adus 1 kg. După asta am dat cu cana și cu sticla de pereți, am mîncat bine: carne, prăjituri, mere ș.a. (eu, T1, T2, H.N., Căldare și Bejenaru). A avut un oarecare efect ”termic”. Toader era deja ”făcut” de-acasă. Cînd am suit scările ne-am întîlnit cu Haiuță (poate ne-a simțit). În pauza de 5 am fost cu T2 în oraș și-am cumpărat o felicitare. T2 a scris: ”Tov pedagog, Cu ocazia zilei dvs onomastice permiteți-ne să vă transmitem cele mai cordiale sfelicitări și urări de sănătate. Bucuria și fericirea să vă însoțească la tot pasul. Trio: Druguș, Piecniță, Gherasim”. I-am pus-o pe masă, în meditația aia mare. A citit și a rîs. La masă eram foarte veseli și cu chef de scandal. T2: ”Tov pedagog, permiteți să pocnesc cîțiva?” – ”NU!”. Apoi am început eu să vociferez. Haiuță: ”Druguș, vrei să-ți dau un toc de bătaie?” Eu: ”Gata, dom pedagog. Ne batem?” Pentru vorba asta m-a dat afară. Tot n-aveam chef de măncat. Îndată a venit și Toader. Am mers în meditație și am mîncat din bunătățile aduse de T1. Lucreția m-a chemat să mă duc să mănînc. Eu: ”Lasă doamnă, dacă m-a dat afară, ce să mai mănînc? Scriu la Zori noi”. În pauză, T1 – numaidecît să drink ceva. Am mers la Alimentara și am luat trei sferturi de ”Pitești”. Apoi la 8 ne-am dus la internat și cînd Haiuță ne-a spus să intrăm în meditație, îi zicem: ”Dom pedagog, vrem să vă rugăm ceva. Dacă vreți să ne dați voie să plecăm la o onomastică la o fată. Măcar pînă la 9.30”. – ”Nu, numai pînă la 9” (zice el). ”Bine dom pedagog, noi vă mulțim”. Am mers în oraș, T1 a scos 30 de lei de la CEC, apoi – la ”Rapid”, cîte 200 de drojdie la fiecare. După asta, cîte 100 de ”Moldova”. Am agățat un moș (vreo 30 de ani), beat, cu o bicicletă. ”Sîntem de la țară” – zice T2. Mie vroia să-mi dea palme. T1 cu T2 au intrat la Moldova, au făcut comanda dar pe urmă au anulat-o, căci moșul nostru era lefter. În acest timp eu făceam ture nebunești cu bicicleta moșului. T1 s-a dus cu moșul deoparte, iar eu cu T2 ne-am plimbat cu bicicleta de minune. – cînd pe sus cînd pe jos. I-am rupt dinamul. Mereu rîdeam, eram veseli nevoie mare. Ne mai certam, discutam în contradictoriu – kisses. Pe la 930 am plecat la internat. Pe moș l-am lăsat dracului de pomană. La internat nu erau toți culcați. Am început să ne agățăm de ceilalți. Cineva mi-a dat de mîncare niște mere, eu m-am culcat în pat, cu ciorapii. Mai tîrziu, Saima mi-a spus că eram foarte agresivi. Cu Pitic m-am luat la harță (mie mi se părea că așa-i normal). Cu Bejenaru, de asemenea am avut conflicte. A apărut și Haiuță. T1 și T2 aveau chef să-i vorbească. Acesta însă ne-a înțeles și ne-a trimis frumos la culcare. De fatp, n-ar fi trebuit să acriu aici aceste scene nu prea frumoase, dar oricum, dacă s-au întîmplat, (le scriu ca) să-mi aduc mai tîrziu aminte.

Miercuri 9 noiembrie 1966. Dimineața ne-am sculat cu toții cu durere de cap. T1 și T2 au vărsat pe pernă de te-ngrozeai. Eu am scăpat ”curat”. Ne-am spălat, ne-am curățat, apoi am mers la meditație. T1 a rămas culcat în dormitor (fără să vină la școală – în înțelegere cu Haiuță). Eu cu T2 am mers pe la 7.15 la dom Țopa care ne-a dat moare și castraveți, fără să mai luăm mas. La școală, l-au mirosit fetele pe T2 (…). La romînă am dat extemporal (opera lui Sebastian). M-a prins în ofsaid. La geologie, iar extemporal din lecția de zi: Preacambrianul. Zaiciu m-a mutat din banca mea. În ora de l rusă a venit diriginta care a vorbit despre frumosul în comportare, îmbrăcăminte ș.c.l. Azi am fost destul de bine dispus și glumeam cu toată lumea. Doia H. mi-a dat un ”colet” cu vorbe pt bolnavul de Toader.

Azi a fost o zi senină și rece. La interrnat au fost semnalate cîteva cazuri de icter. Seara s-a dat hrană rece, poma (de apă) s-a încuiat. Peste tot s-a stropit cu dezinfectant. Azi am avut o discuție cu directorul Ciupic care susține că eu trebuiesc să fiu dat afară. Am vorbit tare cu el și s-a mai liniștit. În orice caz ăștia s-au pus pe pielea mea. Haiuță mi-a spus că Botez e tare supărat pe mine și mi-a promis că mă zboară cît de curînd. Asta pentru că am făcut reclamația ceea la Zori Noi.

Eu către director: ”Dom director, da au semnat toți”. El: ”Nu-i nimica. Tu ai fost instigatorul, mă!”; Eu: ”Dom director nu vă băgați în politică că nu vă merge. Dacă nu știți, nu vă băgați!”. Dacă nu-l lua Haiuță de lăngă mine, mai aveam multe de spu. Seara pentru că nu s-a dat masa, pauza a fost de la 7 la 7.30. Mîine vreo 6 clase au teză la geografie – curios! Seara am stat pînă la 9.30, iar în dormitor am făcut gimnastică cu Bejenaru A. Pînă la 10.30. În fiecare seară fac sport și cîte-o baie zdravănă, fricționată. (va urma)

Liviu Druguș

Pe mâine!

 

 

 

Anunțuri

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 290. Marți 17 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (23).


Duminică 6 noiembrie 1966. Azi am dormit pînă la 6 fără un sfert; după ce am luat masa – tot supărăcios și morocănos – mi-am luat dicționarele de la valiză și am tradus scrisoarea în limba engleză, apoi am trecut-o pe curat. Toate astea mi-au luat timp, nu glumă, mai ales că am scris o scrisoare de 4 pagini în capăt.

La 10 vine cineva și-mi spune că mă cheamă Prandea jos. Mă duc la el  și-mi spune: ia-o pe poarta aia mică apoi ia-o spre Alimentară. Imediat am priceput și m-am dus. Am intrat pe poarta mare și împreună cu Prandea am intrat într-o magazie. Aici ne aștepta T0. S-a scuzat că n-a găsit un mediu mai prielnic, apoi s-a interesat dacă am observat ceva nou. Eu: ”Nimic, nici furat, nici băut, nici nimic”. T0: ”Ceva în legătură cu o ”poștă” pusă unuia de-a IX-a?” Eu: ”Tot nimic”. (LD. Pentru cei care n-au stat prin internate și cazărmi, ”poșta” era o ”glumă” proastă făcută unuia de care vroiai să-ți bați joc. În timp ce dormea cu fața în sus, se introducea o bucată de hârtie între degetul mare și cel următor de la un picior și se dădea foc la hârtie. Toți ”glumeții” se ascundeau sub pături, iar când flacăra îl frigea pe nefericit acesta se trezea urlând și înjurând. Desigur, niciodată, nimeni nu era vinovat… S-au petrecut însă și accidente mai grave, incendii etc., ceea ce explică, parțial, interesul ”organelor” pentru aflarea ”glumeților”). Eu: ”S-au luat măsuri în legătură cu bătăile alea?” T0: ”Da! I-am luat pe la miliție, da-s incorigibili”. I-am spus că alaltăieri au luat caft H.N. și Lungu Dragoș (i-a notat). Mi-a spus să am grijă cum mă port, să nu fie nevoit să afle de la ”alții” de rău despre mine. (He reffered to Adochiței R., I hope).

În pauză m-am dus în oraș cu voia lui Pandrea și am scos fotografiile de la Complex (LD Complex comercial care avea și un mic atelier foto) și am mai dat 8 lei. Am ieșit (în poză) cam bulfos. Cred că așa-s. Prin oraș m-am întîlnit cu T0; nu m-am uitat la el; el s-a uitat un pic la mine; am obs. că are niște ochi mari negri ce exprimă bunătate. Am observat că nu e extremist ca Prandea. La 11 s-a plecat la film. Eu n-am mers. Am scris o c.p. acasă, apoi i-am scris un plic lui Mircea. Masa s-a dat la 1.30 cînd au venit ăia de la film. Eu tot în draci. T1 s-a culcat, iar T2 a stat în meditația cea mare, ascultînd meciurile (de fotbal). Eu i-am scris lui Sveta. Natașei i-am trimis (o vedere cu) ”Casa de Cultură din Rădăuți”, o vedere din Suceava și una din Cluj + o fotografie cu mutra mea. Svetei i-am trimis: o vedere din parcul orașului, una din Galați și una cu ”Pacea” de Ion Jalea (Fondul Păcii) + chipul meu. Azi am scris vreo patru răspunsuri. Pe la 5 am mai schimbat cîteva vorbe cu T2, apoi am mers cu el, l-am sculat pe T1 și apoi m-am dus cu ei în oraș, fără nici un pic de chef. Am mers pînă-n centru, am venit înapoi pe la Lic.2 și la 6 am fost la internat. N-am avut chef de corbă și n-am scos decît vreo trei cuvinte. Le la 6 la 7.30 am scris în jurnal. De la 8 la 8.30 am scris în jurnal. Dar între 7.30 și 8? Asta știm numai eu+T1+T2+M.V.+H.N.+ Munteanu S. Constantin+ Atănăsoaie. A venit M.V. de-acasă, a adus haleală și pentru H.N. Am mers în infirmerie și-am făcut acolo ”hram”. Pîine și lapte cu smîntînă, apoi carne, iar felul trei două sorturi de prăjituri. Dar a fost și-un felul patru. A adus M.V. două sticle de bere și cam cu împroșcătură și haz le-am dat gata. Eu: Atănăsoaie, parola! El: Parola este ”That s fine!”. Eu: ”Parola!”, El: ”Parola!”. Prandea: ”Asta-i bună!” Eu: Sssst, vorba! El zice: Sssst, vorba! (LD: acestea erau ticurile verbale ale pedagogului Prandea (zis Hamza):”Ssst, vorba!” Și ”Asta-i bună!”). În meditație, Șutac  a avut un tranzistor și au avut distracție.

Ziua a fost destul de rece și cu vînt, iar seara – ceașă. În dormitor am redevenit vesel, bătăuș, glumeț, plin de viață și … cu poftă de mîncare.

Luni 7 Noiembrie 1966. Începînd de azi se dă deșteptarea la ora 5.30 și seara se stă numai pînă la ora 9.. Pînă la 7.30 am avut numai bine timp să citesc la limba rusă, chimie și geologie (nu și să învăț). Prima oră: rusa. Profesoara lipsește. Am mers pe jos la cancelarie să chem un profesor, dar n-am mai spus nimănui căci a venit Savin, fosta noastră preofesoară de rusă de anul trecut care a suplinit ora liberă. A ascultat toată ora. Eu n-am scos niciun cuvînt. Am observat și-am remarcat excepționalele calități didactice ale acestei profesoare. De la ea înveți lecția din clasă și îți menține atenția trează. Dacă profesoara asta ar preda româna și engleza – ar fi o minune!. Azi am fost și eu la ora de ed fizică, dar profesoara n-a fost prea bucuroasă. Zicea că-s răsfățat, că îmi fac de cap și că nu mă mai primește la ore. Am fost foarte bine dispus și într-adevăr făceam toate ghidușiile permise și nepermise – făceam însă și exerciții. La chimie m-a ascultat. Am știut, pot spune, foarte bine și ciotul de babă – hristosul ei! – îmi pune numai 6. Toată clasa zicea că merit 8 (și eu tot așa ziceam). La diriginție, baba ne-a pus placa cu ”Ultima oră” și n-a avut treabă cu noi (nici noi cu ea). În pauză mă ia la rost cu biletele – alea 15 pentru documentar. I-am spus că nu le-am vîndut, ea striga la mine să pun bani din pungă. Mi-a venit a rîde de copilăria ei. Pe urmă a zis să dea clasa cîte 50 de bani pentru a face suma respectivă, pentru că biletele nu mai sînt valabile. La geologie mă ascultă, le bolmojesc, spun în general și-mi pune 5. Prof Zăicescu: ”Tu ai început să deviezi măi, tu nu ai capul tău, tu ai lăsat capul acasă, nu mai ești elev bun. Măi Druguș, mie mie rușine, măi!”.

Oare să fi regresat așa de mult încît mă caracterizează toți așa de rău (Zăicescu,Prandea, diriginta, Precul și altele).

La internat, toți m-au luat pe sus cu reclamația aia. Cică a venit notă telefonică la direcțiunea școlii, iar aceasta, la rîndul ei, a trimis acasă să vină părinții. La internat, vîlvă, discuții cu pedagogii (Haiuță), cu Ciupic (dom director) ș.a. Dacă voi avea parte de persecuții din partea direcțiunii și a pedagogilor marg mai departe cu plăngerile la ”Scînteia Tineretului” și la ”Urzica” sau la alte organe.

Pînă la 5 am terminat de citit ”Hamlet”. Pînă la 6 am scris în jurnal. Prandea a anunțat că în mod categoric nu se mai dă plus (LD. Supliment față de porția ”oficială”), deșteptarea se va face la ora 5.30, fără pedagogi. Dacă nu ești la 6 în meditație te încuie în dormitor și ești lăsat fără mîncare și lipsești nemotivat de la școală.

Azi – o zi rece, cu vînt și cu ”cer bacovian”. Seara, la cină s-s stins lumina și s-a făcut scandal. S-a aruncat cu firculițe, cu mămăligă și cu pîine. Pînă la 8 am ”bătut” la baterie cu T2. La 9 s-a dat drumul în dormitoare. După ce am achiziționat tot soiul de haleală de prin toate dormitoarele (pîine cu unt, fructe, carne, pîine, bomboane) punîndu-mi bine burta la respect. Am făcut cu Rusu tradiționalele lupte urmate de exerciții și flotări, după care am făcut o baie f bine venită. Pînă la 10 am tot vorbit. (va urma)

Liviu Druguș

Pe mîine!

 

 

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 289. Luni 16 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (22).


Vineri 4 noiembrie 1966. Azi iar n-am fost la ed fizică. Am stat în clasă cu ceilalți trei băieți și N.L. + Mary D. La engleză, tocmai azi cînd eram mai puțin pregătit ca alte dăți, mă agață la ”Renaștere”. M-a scos afară (LD: adică în fața clasei), le-am bălmăjit ca vai de mine și m-am făcut bine de rîs. Doina H. mi-a suflat un pic (mă lipsesc!). Pînă la urmă mi-a pus un 7. M-am hotărît să mănînc engleza, nu alta. Mie nu-mi trebuie notă, ci cunoștințe!

După masă am încercat să mă pregătesc bine pe mîine. La 4.30 am plecat la spectacol la C.R.C. Am strîns bani de pe unde s-a putut, de la internat și de pe drum, fără să mai fac liste. În holul Casei de cultură era o înghesuială nemaipomenită. Cu mare greu am mers la casă, am predat 70 lei pt 14 oameni, rămînîndu-mi în buzunar 10 lei, iar eu am intrat pe gratis.. Dacă știam cum merg treburile, rămîneam cu 80 lei. Telucu a făcut și el vreo 20 de lei. Erau acolo și frații Golescu și au pocnit cîțiva de la noi de la internat și Liceul 2. (H.N. a luat un cap în gură, Lungu Dragoș a luat vreo 20 la plex ș.a.).

La spectacol am stat în picioare în stînga față. A prezentat o echipă din București, cu: Anda Călugăreanu, Ilinca Cerbacev + Ovid Teodorescu, Aurelian Andreescu și Horia Moculescu. A fost un spectacol foarte frumos și foarte mult aplaudat.

Seara, Prandea a împărțit la cei din d.8 sticluțe pt a pune urina pentru analize (icter).

În ultima oră de meditație Grigorean i-a pus apă pe scaun lui Mafteian Vasile care nu știu de ce nu mai simțea… Dar, cînd, în sfîrșit, a simțit s-a supărat grozav  și s-a dus afară trîntind și înjurînd. Căldare Vasile n-are ce face și se ia cu el. S-au pocnit și m-am mirat cum a răbdat M.V. o palmă de la Caldare. A sărit și H.N. și-l băteau pe bietul Caldare dacă nu-i opreau ceilalți. Uitîndu-mă la ei m-am enervat la culme și tremuram de ciudă. După asta lucrurile s-au calmat. În dormitor, ne-am dezbrăcat la maiou și chiloți (eu și Rusu Ilie – cl X Lic 2 – și H.F. (Halip Florea) din cl XI-a B Lic 2. Și-am făcut lupte libere și greco-romane. Am făcut ce-am făcut și mereu îi puneam pe jos. Pe urmă am mers la spălătorie și-am făcut o baie pe cinste, după care am venit așa dezbrăcat în meditație și am scris cuvintele la latină.

Azi n-a mai plouat și n-a mai nins, dar nici prea cald n-a fost. A început să se zbicească pămîntul cîte puțin.

Sîmbătă 5 noiembrie 1966. Dimineața am avut un conflict cu Haiuță. El a pus pe altul în locul meu la masă. Eu am venit și l-am pașaportat pe respectivul cît ai clipi. Haiuță îmi zice să merg la altă masă. Eu, nimic! El: ”O să dăm un telefon lu mămica!” Eu: ”N-aveți decît!”. Atunci, Haiuță trimite pe unul să-l cheme pe tov director Botez. Peste cîteva minute apare Botez. ”Am sfeclit-o!” îmi zic și îmi pregăteam un motiv. Dar nu s-a legat de mine, s-a legat de Zamfirache.

La l latină am dat extemporal format din: versuri din lecția de zi, de tradus, plus două propoziții. Versurile le-am tradus cu oarecari ”emoții”. Nemaiavînd altă soluție am scos fițuica din buzunar și chiar în momentul ăla a venit femeia de serviciu c-un anunț. Cît timp baba a citit anunțul. Eu am pompat cu viteză cosmică cele cîteva rînduri salvatoare, după care i le-am transmis și lui Gavril M. care stătea în fața mea. La rusă a fost o veselie grozavă și de mult n-am mai răs cu atîta poftă.

După ore am venit cu Gozec de la internat, am mîncat la 1. De la 1.30 am mers la Lic 1 și am plătit cantina pe luna noiembrie – 285 lei. Am rămas cu 15 lei de cheltuială. Am luat în primire 15 bilete de un leu pt filmul documentar de la ”Flacăra”, dar n-am plasat decît vreo 4-5.

Azi am primit două scrisori: una de la Mircea în care-mi spune că i-au șutit costumul, canadiana și pantofii, și una de la redacția ziarului ”Zori Noi”, Suceava: Nr. 1394 din 3 XI 1966. Tov. Druguș, Confirmăm primirea scrisorii Dvs. în care ne sesizați despre ”neregulile ce persistă la cantina școlii”. Cele semnalate de Dvs. au fost trimise spre cercetare organelor în drept. Rugăm să continuați a ne scrie despre ce e nou la locul dvs. de muncă. Redactor șef… (semnătura)”. Scrisoarea a făcut mare vîlvă printre semnatarii reclamației mele. Grigorean: ”Asta-i prima generație de-a 11-a care face reclamație și nu-i convine regimul internatului”. Eu aș fi vrut să nu se audă la administrație și să le fi venit deodată o plăcintă bună. Dar s-au găsit cozi de cîine care să le spună celor de la bucătărie. Aceștia știu că reclamația a fost făcută de mine cu H.N. și Atănăsoaie C. (Ha! Ha!).

După masă n-am fost nicăieri. Am stat în dormitor, am făcut o baie sănătoasă și m-am schimbat. Pe la 4 m-am dus în oraș cu T1 și T2. Ne-am plimbat noi o bucată de vreme prin oraș, apoi am oprit în fața unei cofetării. T1 și T2 vroiau să ia un cremșnit. Eu – nu, că mi-e foame și decît un cremșnit mai bine un corn de 2 lei. Toader a încercat să rîdă de mine crezînd că eu pun mai întîi costul, vrînd să arate că-s avar și zgîrcit (?!?!). Am înghițit-o și p-asta, dar după ce am cumpărat cornul m-am dus la ei la cofetărie. Toader (să nu tacă): ”Ți-ai luat și tu pîinea? Dacă-ți luai una neagră te săturai mai bine! În orice caz e mai ieftină ca un cremșnit.”. Atunci n-am mai putut să rabd și aproape dîndu-mi lacrimile i-am replicat: ”Hai, mă Toader, ce mă mai iei și tu așa, de multe ori ți-am spus eu ceva?”. Cu asta am ieșit din cofetărie și-am plecat spre internat. De la chestia asta m-am șucărit bine și, după cum îmi e obiceiul cînd s-îndrăcit, mă închid în mine și tac. Seara am mers cu ei prin dormitoare fără să fiu vorbăreț. T1 și T2 s-au dus prin oraș. T2 a venit peste vreo oră iar T1 a avut întîlnire cu Natalia și a venit după miezul nopții. Eu am stat o bucată așa mut ca lemnul, mi-am scris la rusă, mi-am rînduit cărțile cu meticulozitatea unui om ce n-are chef de nimic. De la 8 la 8.30 am scris (o scrisoare) în l. romînă pentru Natașa (destul de lungă). Am început să citesc ”Ultima oră” de Mihail Sebastian. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 288. Duminică 15 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (21).


Luni 31 X-a 1966. Am socotit că azi-mîine trebuie să primesc: o scrisoare de la Liolia, una de la Sveta, una de la Babii și ră răspunsul (avizul de răspuns – A.R.) de la ”Zori Noi”. M-am sculat abia la 6, mi-am lustruit pantofii, m-am periat și aranjat și pînă la 7.15 am scris în jurnal. Cînd să mai înveți?

Începînd de azi, Telucu a intrat în cele trei zile de ”concediu”. La rusă, ora va trecut ușor și fără să mă obosesc prea mult. La ed fizică, iar nu m-am dus; de data asta au rămas destul de mulți în clasă. T2 a fost și el și a vorbit cu N.L. (about Țucu Aga). În timpul orei ”libere” am învățat f bine la chimie. La ora de chimie m-a ascultat la urmă și mi-a dat o problemă (n-a mers greu, dar nici ușor) dar nu mi-a pus notă. În ora de diriginție n-a venit diriginta și n-a fost prea liniște. Totuși, m-am străduit: am stat la catedră și am notat pe cei gălăgioși. De la catedră îmi chemam ”subalternii” și le dădeam sarcini. (Lui Albu i-am dat carnetul lui Agarofinei și talonul de mutare a lui Ursaciuc, iar lui Vîntu i-am dat să-mi facă o listă cu toți uteciștii din clasă (20). La sf. orei a venit Economul care ne-a vorbit f frumos despre morală, politețe (față de sine, față de alții și față de societate). Trebuie să respectăm mai mult pe cineva care se află pe o treaptă inferioară în ierarhia societății. Respectarea cuiva ce se află pe o treaptă superioară în ierarhia socială înseamnă lingușire. La matematică m-a ascultat primul, i-am făcut vreo 4-5 exerciții și mi-a pus numai 8. Totuși sînt ferm convins că știu cel mai bine la matematică din clasă. Nu mi-ar fi ciudă de altceva, dar sînt note mai mari. Restul orei m-am distrat. La geologie, Zaiciu a predat lecția, m-a pus și-am citit-o o dată, iar apoi a făcut lista cu cei care merg la biologie. Dintre cele trei obiecte la alegere (biologia, filozofia și istoria) iată procentajul: filozofie – niciunul; istorie – 7 (cei patru băieți și trei fete care cred că vor abandona).

Toată ziua a fost un ”cer de plumb, cu nori de plumb și funerar veșmînt”. După masă a nins mereu și s-a așternut zăpada pe acoperișuri. Pe pămînt e noroi mare. Azi i-a venit mama lui Telucu și T2 a avut de dus tratative. De la 15.30 la 17 am scris și am învățat numai la engleză. Conform presupunerilor mele, azi am primit avizul de la ”Zori Noi” și după amiază scrisoare de la Sveta.Mi-a trimis vederi, artiste, o felicitare cu ocazia zilei de 7N și fotografia Tamarei – sora sa – seamănă foarte bine cu Sveta. Data viitoare o voi primi și pe-a ei. Intră în vacanță pe 6 noiembrie. Născută la 10 II 1951. Adresa Dorinei i-a dat-o lui Mirko Lidia, Pentru Babii mi-a dat adresa altei fete: Rapeșko Vera.

Pînă la 7 m-am ocupat cu scrisorile, am scrsi în jurnal ș-a. În dormitor am mai avut mici discuții cu T2. Haiuță iar ne face observații și ne amenință că ne mută în d.4 pt că facem gălăgie. Pe timpul cît tov T2 e în ”concediu” eu sînt ”poștă” între T1 și Natalia.

Marți 1 noiembrie 1966. Astă-noapte a nins mereu: Azi, de asemenea. S-a așternut binișor pe alocuri. Totuși, pe drum e noroi. E un frig ca-n toiul iernii și eu-s singurul de la internat care merge cu capul descoperit. Dimineață, un fenomen curios: ne-a servit Haiuță la 7.30. Am scris la Radio Moscova (dublu exemplar) și n-am mai avut timp să învăț (la latină, socialism și istorie n-am citit deloc). La latină, H.N. presimțea că mă ascultă. Cînd suna eu imi scriam cuvintele. Azi baba ne-a agățat pe mine și pe Gozec. M-a adus în prima bancă. La cuvinte am mai mișcat, dar la text am stat ca mutul. Gozec – 5, eu – 4 (mult!). La fizică a predat toată ora. Este ziua lui Burciu și ”Agarofinei”. Lui Ichim din F i-au făcut un cadou și i-au cîntat mulți ani trăiască. Este un obicei frumos care nu există în alte clase. La romînă am dat un extemporal  de 20 min.: ”Analiza literară a poeziei ”Rapsodii de toamnă” de Topîrceanu”. După extemporal, m-a pus să citesc lucrarea de acasă (în timpul extemporalului profesorul m-a fixat mult, ceea ce ar putea însemna: a) are o părere deosebită despre mine; b) nu știe ce părere să-și dea. După ce-am citit-i n-a fost prea mulțumit, apoi mi-a făcut o analiză și o morală (blajină) zicîndu-mi că nu trebuie să știi multe în viață, dar dacă știi un pic și știi și să te orientezi, să vorbești și să scrii frumos sigur vei reuși. La urmă mi-a criticat scrisul urît și mi-a frecat părul, apoi mi-a dat trei palme după gît – n-a pus notă. La engl l-a asc. pe Mafteianu apoi a scris pe tablă un articol dintr-un ziar în limba engleză despre Robin Hood.

Se pare că am început să mă împac iar bine cu Telucu. La internat am făcut-o cu T2 pe-a casierilor, strîngînd bani pentru bilete de spectacol (5 lei în loc de 4). Mafteian a strîns banii pentru bilete și a plecat la Casa de cultură (34 oameni). Afară-i întunecat și frig. În internat, și mai ales în meditația noastră, se obișnuiește să se facă o ”glumă”. Cineva îi toarnă la unul ce stă pe scaun apă prin spate. Efectul nu este imediat și făptașul se îndepărtează. Cînd apa pătrunde pînă la piele păcălitul sare în sus în rîsetul general. Au pățit-o mulți așa. Mai ales cei care dormeau au produs un rîs grozav.

Miercuri 2 noiembrie 1966. Astănoapte a nins vîrtos și s-a așternut zăpada de trei degete. E lunecuș și prin curte s-au făcut cărări. Ora doua (în pauză) a venit mama la mine și mi-a adus palton, căciulă, fular, mănuși și schimburi (+ texte alese din literatura ebgleză). La matematică a lipsit prof. și am făcut l. rusă în loc . La biologie, Zaiciu ne-a povestit din viața sa (cum a învățat). La urma orei a ascultat, dar, deși n-am notă, a trecut peste mine și i-a luat pe alții. Azi Pop a împărțit ”Listele de evidență” la toți secretarii și ne-a însărcinat să adunăm cotizația pe două luni (oct. și nov.) și să facem planurile de muncă pe trimestre. La 12 am plecat la internat cu H.N. Aici, i-am găsit pe T2, M.V. și Atănăsoaie care au făcut azi ”Regina”. Apoi am plecat în oraș, am cumpărat timbre + doi artiști – Rosana Podesta și Jean Gabin, am pus scrisorile pentru R.M. (Later on H.N. met with Lia. Nothing interesting). Azi N.L. a vrut să arate că-i rea și nu mi-a dat cotizația. Scîrț, Mariță! Prin asta dovedește o mare prostie.  Mama mă aștepta la internat )I told her my great secret: să plec de la internat). Mi-a lăsat 315 lei ( minus 285 lei plata internatului). A vorbit cu ambii pedagogi. Haiuță a vorbit foarte frumos și amabil (n-a suflat nimic din cele ce știa), ca apoi mama să vorbească cu Prandea care i-a spus cîte-n lună și stele (Ex. ”disciplina la el lasă mult de dorit”, ”Piecniță cel mai rău din internat și din școală” ș.a.).

După masă am ”topit” la valiză (cu T1) franzela și o juma de pachet de margarină. În pauza de 8 am stat cu T1 și T2 de vorbă cu dom Țopa la oblon (LD. ”Oblon era orificiul/ ferestruica prin care se transfera mîncarea din cazanele de la bucătărie în sala de mese).

Vremea s-a mai ameliorat.

Joi 3 noiembrie 1966. La soc. n-am avut grijă – am notă. La fizică ne-a adus extemporalele. Pentru o singură greșeală – 7. M-am dus la profesoară: ”Why?” Ea: ”aicea… așa…., buuuun, buuuun așaaaa. Ai o greșeală. Cît ai?” Eu: ”7!” Ea: ”Ai destul” (am destul, tuți așa și pe dincolo de deșteaptă!”. Mi-a făcut nebuna niște nervi cu al ei ”ai destul” că-mi venea s-o mănînc.

Am încercat să strîng bani pentru concertul de muzică ușoară: poate ”sare leul”…. Am strîns abia 10 le (două bilete). T2 îmi face o serioasă concurență. La istorie am dat extemporal: Lupta de la Războieni, ultimele conflicte cu turcii și trei ani din urmă. Am știut bine. Sper la un 8. La engleză a fost directoarea în asistență. A pus-o pe D.H. să citească un articol de ziar și să-l traducă.

Vremea s-a mai încălzit. Pe majoritatea terenului zăpada a dispărut lăsînd urme…

T2 a intrat în discordanță de idei cu Doina H. din cauza Lidiei Atițoae.

După masă am stat la internat și am citit ”Hamlet” de Shakespeare. Pînă la 4.30 am citit ”Hamlet”.

Am plecat în oraș și am umblat cu o viteză uimitoare. Planificîndu-mi bine timpul am reușit să fac multe treburi (chiar dacă în unele locuri a trebuit să și aștept). Mi-am luat o mapă cu plicuri ”Doina”, două vederi, 10 timbre, 3 c.p., mi-am pus blacheuri, mi-am făcut 3 fotografii ¾ (5,65 + 2+ 6+1+8 = 25). Am luat din banii cotizațiilor și biletelor. Am venit la internat aproape în fugă.

Peste oraș domină o ceață foarte densă de nu vezi la doi pați.

La internat am scris o c.p la Cartea prin poștă și am scris în jurnal. Din ce în ce am mai puțin timp liber și nu-mi rămîne prea mult pentru jurnal. De aceea, mi se pare, uneori, chiar plicticoasă această treabă. În ciuda timpului puțin, a ”plictiselii”, a ”spionilor” și curioșilor pe care-i urăsc și care-și mai vîră nasu pe unde nu trebuie continui să scriu, să port corespondență, să suțin relații, să dau, să primesc ș.a.

Din Hamlet: ”To be or not to be, this is the question”  și ”Ferice de noi că nu sîntem prea fericiți” (Guildenstern).   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mîine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 287. Sîmbătă 14 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (20).


Sîmbătă 29 oct. 1966. Prima oră – liberă (fizica). Fetele mele n-ascultă de vorbă bună. Am procedat ca de obicei. Am chemat-o pe dirigintă. Aceasta le-a făcut morală și m-a împuternicit să-i scriu pe cei indisciplinați. După ce a plecat (diriginta) a fost o liniște de mai mare dragul. În ora de l latină a venit femeia de servici cu condica și profesoara a citit (despre) eliminarea pe trei zile a elevilor Aga și Piecniță pentru un cîrd de abateri, cu mențiunea că la cea mai mică deviere (urmează) exmatricularea din școală. Telucu se aștepta la plăcinta asta. În ora de istorie profesoara îmi spune o vorbă cu înțeles: prietenii vrăjmașilor noștri sînt și vrăjmașii noștri și arată înspre clasa a 11-a F (era vorba de T2). În ora de rusă m-am dus în rîndul de lîngă geam și am ascultat muzică la un aparat de radio minuscul adus de Rodica Moroșan. Mă trezesc cu un bilet de la N.L.: ”Ești prieten cu Telucu?”. Eu: ”Nu-ți răspund și nu-ți spun un cuvînt pînă nu-mi dai cele două scrisori. Sînt sigur că știi de ele”. Ea: ”Ești nebun! Asta-i calomnie curată și se pedepsește. Poți s-oncurci. Pentru orice eventualitate păstrez biletul”. Nu i-am răspuns nimic, să nu creadă că am chef de discuții. După masă, T1 s-a dus cu N. la film, iar eu cu T2 am rămas la internat în dormitor. Un timp am stat de vorbă, tachinîndu-ne mereu. Pe la 4 a adormit f bine și la 5 cînd a venit Cucoș nu mai puteam de somn. Picam nu alta. În meditație am scris la limba rusă și la matematică, apoi am scris în jurnal. Telucu a făcut poezii lîngă mine (despre toamnă și despre ”concediul” său). De la 6 a plecat în oraș (are întîlnire cu Doina H.). Ieri s-a întîlnit cu taică-su (LD.: adică profesorul Hlinski) cînd venea pe Calea Prieteniei – o condusese acasă. După ce se dă masa, pleacă și Toader la noi ”convorbiri”. Numai eu am rămas pe tușe. Dar asta e numai pt că așa vreau eu. Azi vremea a fost schimbătoare: cînd înnourat, cînd soare. Dar și cînd era soare era frig. Seara s-a înnorat complet și s-a răcit și mai mult. Cu ocazia asta am răcit și eu un pic. Mîine, la Casa de cultură, la instruire. Ceilalți elevi și uteciști din clasele 9 – 11 vor pleca organizat cu școala la filmul documentar de la cinema ”Flacăra”.

Duminică 30 oct. 1966. Dimineața ne-am sculat la 7.30. Azi i-au venit părinții lui Toader de-acasă. Pe la 8 a venit tata și mi-a adus servieta cu schimburi, fructe, Dicționar frazeologic romîn – englez” și două scrisori de la Moscova: una de la Radio (au uitat să pună în plic adresa secției speciale de limba engleză). Mă invită pentru la anul la ei la redacție. A doua (scrisoare) e de la Natașa: mi-a făcut istoricul orașului Moscova și altele. Din cele trei numere de Moscow News aduse de tata am decupat ”Coupon No 3”. Le strîng pentru a le trimite la Moscova și pentru a căpăta un ”souvenir”. Am mai colecționat 5 vederi din Moscova (3 de la Natașa și două de la R.M.). I-am spus tatei că aș vrea să mă duc de la internat pentru că mă simt urmărit. ”Lasă că-ți voi spune” și nu i-am mai spus. După ce-am luat masa m-am îmbrăcat și m-am dus la C.R.C. (Casa Raională de Cultură). Plouă mereu, s-a făcut noroi. Am plecat nervos, fără chef, supărat. Toader s-a dus prin oraș și și-a cumpărat un balon de 500 de lei, foarte simpatic. A întîrziat un pic. Am stat în ultimul rînd cu T1. (O dată a venit N.L. – ”Liviu, unde-i Hlinski?”. Muțește, i-am arătat direcția – mai în față”. (Nici o vorbă). Toată activitatea de azi la C.R.C. a fost compusă din: 1. O informare politică despre războiul din Vietnam 2. Simpozionul G. Coșbuc 3. O expunere susținută de tov Fedorciuc M. 4. O expunere ținută de tov Geosanu. În încheiere a vorbit tov prim secretar al org. UTC pe raion, Hrișcă Vasile. Simpozionul a fost destul de reușit și Gavril nu s-a mai emoționat. În pauză, am vorbit cu el să-mi aducă un tranzistor ”Kosmonavt” din U.(niunea) S. (ovietică). (LD: adică un aparat de radio cu tranzistori, portabil). Taică-su este la Kiev și Odesa. Mi-a intrat o idee fixă în cap: să am numaidecît un tranzistor. Cei de la internat trebuie să meargă încolonați și să cînte. Cuvinte și expresii bulgărești luate de la Telucu: ”Mir ide s bîrzi kracini” = Pacea vine cu pași repezi. Lecă nuș = noapte bună, Predaiete-se = Predați-vă și Nema = Nu există. De la pct 2 am stat cu Toader în primul rînd (nr 1 și 2). Am scris f mult în carnetul de însemnări. Lucruri importante. Am scăpat abia la 2.15. Afară era frig și ningea. Prima ninsoare din anul ăsta – terenul fiind ud, nu s-a prins nimic. Azi m-am întîlnit cu Amariei Vasile (clasa XI_a la Liceul din Siret) și am schimbat cîteva vorbe. La internat, Țopa a făcut un pic de ”muzică” cînd ne-a dat masa.

După masă am stat în dormitor (făcînd multă muzică și, bineînțeles, mult scandal). Mai tîrziu am ieșit și noi în oraș, am făcut cîteva plimbări. Eu cu T2 am rămas mai în urmă, ne-am întîlnit cu Prelipcean și nu ne-am lăsat pînă nu ne-a dat cîte-un rom mic. În timpul meditației n-am învățat nimic și nici n-am reușit să-mi scriu în jurnal.

Seara s-a dat drumul la 8.30. Cînd m-am culcat, ningea și pe acoperișuri s-a pus un strat subțirel alb, de zăpadă. Oare să vină deja iarna? După atîtea zile frumoase, brusc s-a schimbat vremea. Recoltele de porumb și cartofi sînt încă neculese. În dormitor am început să mă tachinez cu Telucu (de fapt, azi toată ziua  i-am răspusn pe dos și în zeflemea. De ce? Nici eu nu știu. Așa am avut eu chef!). Am ajuns să ne pocnim peste mîini și să vorbim urît. Toți se culcaseră, numai noi continuam războiul. Am ajuns la injurii, amenințări, bineînțeles pînă la o anumită limită. Dar nu a lipsit mult să ne batem. În orice caz, el este mai mare cu doi ani ca mine și este mai voinic.

Seara, pînă să adorm, am făurit o serie de visuri mai puțin realizabile. Mă visam la Moscova, la Natașa și apoi mergeam pe la redacție la Radio Moscova să mi se ia un interviu. Am adormit cu gînduri frumoase.  (va urma)

Liviu Druguș

Pe mîine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 286. Vineri 13 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (19).


Miercuri 26 oct. 1966. Problema dormitorului nostru s-a rezolvat. S-a ținut cont de scandalul nostru, n-a mai venit niciun director și s-a restabilit aceeași formație dinainte (În locul lui H.N. și Mafteian au venit Bejenaru A. și Simeria Virgil). Aseară m-am culcat la 10, dimineață sculat la 6 și abia parcă m-am săturat de somn. Dimineața iar aveam poftă de viață și am discutat cu T1 și T2, dacă putem merge azi la hram la Horodnic (Sf. Dumitru). Problema a rămas nerezolvată. La geografie ne-a fentat c-un extemporal și eram destul de pregătit (mediu). La ”galopantă” nu se poate copia. Dimineață am vorbit cu Pîrghie Rodica  de-o gazdă. (Mi se pare că n-o să-mi convină). Într-o pauză m-am dus cu Toader în cabinet la Zăicescu, care ne-a zis că ne-ar putea face rost de gazdă la pedagoga Cuciureanu. În pauza următoare ne-am dus iar amîndoi la Zăicescu și ne-am cerut să mergem la policlinică (eu de la ora lui; Toader de la ora lui Luța). Ne-a dat voie, am lipsit la ora de geologie și rusă. Am fost la oculistică, i-am spus toată durerea și mi-au dat ”leacuri”: sulfatiazol (picături de pus în ochi) și Vitamina B. Azi T2 a avut o ”chestie” la școală: împreună cu Aga M. au șparlit niște explozibil din materialul didactic. Au fost surprinși, duși pe la Repca, diriginta, cancelarie. Au dat declarații. Pedeapsă sigură: de la eliminarea pt cîteva zile pînă la exmatricularea din școală. T2 este destul de supărat și se teme de exmatriculare. Azi cineva mi-a luat Albumul și nu știam cine. Ungureanu Constanța a vrut să-mi scrie ceva fără să știu eu – totuși știu.

Azi am halit ca niciodată. Au fost băieții pe la hram. N-au adus udeală, în schimb prăjituri și alte ”haleli” au adus din gros. La internat a intrat un obicei: În meditația de-a 11-a , în pauză, se prind muște și se plasează prin cărțile și caietele celor care nu-s în meditație. Prandea vrea să facă o experiență: ne-a dat drumul la dormitoare la ora 9. Eu cu T2 făceam glume punînd în ușa dormitorului o scîndură. Cînd se deschidea ușa, scîndura cădea în cap… Încă n-au adus apă la robinete.

Joi 27 oct 1966. O zi frumoasă. M-am sculat la 5.30 și am repetat la toate obiectele. Dimineața au dat la masă o pîine cleioasă că n-am mîncat decît un pic de coajă. I-am spus pedagogului Țopa Mihai (Haiuță). Pedagogul: ”Scrie o scrisoare la Zori Noi”. Eu: ”O să scriu și de muștele din ceai”. Azi dimineață a venit mama lui Telucu, chemată urgent de dirigintă prin telefon. La școală am fost foarte bine dispus, vioi, cu un mare surplus de energie. Cîteva fete vroiau să fugă – dar le-am oprit (mi-am impus autoritatea). În ora de filozofie ce-mi vine în cap”! Încep să alcătuiesc scrisoarea la ”Zori Noi” despre neajunsurile vieții de la internat (destul de pompoasă). A fost aprobată de ceilalți doi: T1 și T2.  (Felicia P. nu s-a ținut de cuvînt, dar – pe mîine!). Ica, Felicia, Ilarica s-au distrat grozav la hram cu Costică Lungu ș.a. Păcat că n-am fost și eu! La fizică am avut oră liberă – am încercat și aproape am reușit să țin liniște prin glume, mutre serioase etc. Voroniuc, despre mine,: ”Aista cînd o să hie profesor o să hie ca șî Teleagî” (de fizică) (LD: pentru mine, Teleagă a fost model de urmat, și chiar l-am urmat. Voroniuc a avut gura aurită!). Pe la sf. orei a venit prof Ivănescu. În ora de chimie a venit Barbina (Barbu) în clasă și ne-a promis că toată clasa va avea nota scăzută la purtare pt că dimineață fetele stăteau spînzurate la geamuri. La engleză a fost f bun. (a pus doi de 10).

După masă am fost cu T1 prin oraș și ceilalți din E și F au plecat la meditație la l romînă. T1 a vorbit azi cu Zăicescu și cică a vorbit el cu directoarea în privința plecării de la internat. (Situața clasei a XI-a E la 27 oct 1966. Din 36 elevi – doar 10 sunt promovați la toate obiectele. Albu – căzută la 3 obiecte).

De la 15.30 am mobilizat spiritele în meditație ca să semneze jalba compusă de mine și care va lua drumul Sucevei. Toader era de părere să trimitem una și la raionul de partid. Cred că o vor semna majoritatea!

La amiază am primit scrisoare de la Mircea (a trecut prin mîinile oafei de Iulia). Pînă la 5 am scris în Jurnal și i-am răspuns lui Mircea. În pauză am fost cu Toader să luăm un balon pentru el, dar nu erau. Începînd de la ora 6 a venit T1 la mine și-am recompus scrisoarea către ”Zori noi”. Ceilalți, auzind de inițiativa noastră s-au entuziasmat. Unii se temeau de grave urmări. În fine, cîțiva n-au fost de acord cu scrisul lui Toader. După pauza de 8 s-a apucat Buliga Ghe. și a transcris-o, iar noi cu Cucoș Ghe. am mai adăugat și rectificat (Privilegiații internatului”). Grămadă N.: ”fii atent, în internat sînt agenții Adochiței, Avram, Teleagă ș.a.”. (Oare așa ca mine? Dar n-am de gînd să ajung ca ei. Cred că în toată chestia mea e vorba de-o urmărire a mea, ținîndu-se cont de anumite considerente.). (LD. Prin ”anumite considerente” cred că aveam în vedere vizita mea din vacanța de vară când am aflat despre deportarea familiei bunicului meu în Siberia. În casa bunicilor mei era instalat sediul colhozului din Cuizăuca). În fine, eu n-am de ce mă teme. Seara am mai strîns ceva mărunți pentru timbre. În dormitoare erau puțini, majoritatea au rămas în meditație. Vremea e aceeași – neschimbătoare, monotonă, dar prielnică și plăcută. Seara au semnat toți. Expeditor: Druguș Liviu, elev clasa a XI-a Internatul Liceului nr 1 Rădăuți.

Vineri 28 oct 1966. Dimineața la 7.15 am mers la Țopa de ne-a dat masa, am plecat la poștă și am trimis (cu Toader) ”reclamația” către ”Zori Noi” (cu aviz de primire – 2.75 lei). La psihologie – mare baftă. A lipsit Economul. La ed fizică nu m-am dus. Am stat în clasă cu N.L și cu Mary Dobroghiu. N.L. mă întreba mereu cîte ceva, eu îi răspundeam de sus sau în zeflemea. Cînd am rămas singur cu Mary aceasta mă întreabă: ”De ce nu-i dai atenție fetei? Nu vezi că-i moartă după tine? Toată clasa vede și tu nu vezi?”. Eu: ”Nu văd, sau mă fac că nu văd”. Mai mult ca sigur că scrisorile (dispărute) sînt la ea. O s-o oblig să mi le dea și să termin daravera. Nici azi n-am sta la cor. Cred că dacă m-ar prinde vreodată diriginta pe la cor aș muri de plictiseală… Azi n-aveam chef de nimic. În Albumul meu scrie acum Tanța (Lena) Ungureanu, iar lui Toader i-a scris N.(atalia) I.”. După masă m-am plimbat cu T1 și T2. Cheltuiesc destul de mult cu mîncarea. De cînd mi-am luat pantofii am avut cam o sută de cheltuială. Azi mi-am cumpărat cartea ”Amintiri despre anii de școală” (5 lei 50) Cartea este alcătuită de un grup de academicieni și e foarte plăcută și interesantă (42 +1 = 43 savanți). La 5 am plecat cu T1 și T2 în oraș. Toader vrea numaidecît să-și ia o mandolină – 160 lei. I-am împrumutat eu 170 lei – am scos de la CEC. O să ne învățăm să cîntăm toți trei la mandolină. T1 a dat-o în primire la dna Florea. Azi se ține la școală Consiliul pedagogic. T2 și Aga au fost chemați în fața Consiliului (Cînd au ajuns acolo, i-a trimis înapoi: cică n-au voie să asiste la lucrările consiliului). La 5.30 am fost la baie, după care m-am simțit f bine. Mi-am cumpărat un pieptene și cărți poștale. Azi i-am scris lui Babii Petru acasă și buniței. De la 8 la 9.30 am citit din cartea cumpărată. Și am mai notat cîteva ”nimicuri” în jurnal. Mă simt urmărit și cu toate că ceea ce aș vrea să scriu nu este contra-indicat, totuși nu mă simt în largul meu. De aceea, aș sta undeva singur sau cu T1. (va urma)

Liviu Druguș

Pe mîine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 285. Joi 12 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (18).


Luni 24 octombrie 1966. Astă-noapte n-am prea avut somn, nu știu de ce. Dimineața, m-am sculat la 5 și pînă nu m-am ferchezuit cum scrie la carte, n-am plecat din dormitor. La 6 am început să învăț. Am învățat la geologie și chimie. Dimineața, T1 a dat ”mica sa epistolă” către Gabriela Costea, prin Ițcuș. A mai aflat că face parte din biroul UTC al clasei. De dimineață vremea se anunța foarte frumoasă. Haiuță a amînat planurile sale de mutare în alte dormitoare – deocamdată. Astănoapte cînd a venit Mafteian, zic: ”Oof! Doamne?”. La limba rusă nu-mi scrisesem, am avut însă așa o inspirație și în timpul orei am scris. La jumătatea orei, a controlat temele… În ora de ed Fizică, Larionescu zice, cu voce tare: ”Remo Germany seamănă la față cu Druguș… (frumos compliment). Mi-a adus albumul în care mi-a scris foarte frumos (amintiri, cîntece, desene). Apoi i l-am dat lui Băimăcean, după care l-am trecut la Pîrghie. La chimie jumătate de oră a predat apoi a dat extemporal. Rîndul 1: ”Reacția de cracare și proprietățile chimice ale olefinelor”. Cam cu mari emoții am scos trei fițuici pe bancă, le-am ales și am început să ”pompez” cu grabă. Din febrilitatea cu care copiam am uitat să mă mai păzesc. Cînd ridic ochii – Repca la patru pași de mine. Am înlemnit, totuși am avut prezența de spirit să arunc fișa de pregătire individuală în haină și nu m-a mai observat. Chiar și la fapte rele sînt curajos și am prezență de spirit. Pot să mă laud. În pauză T1 mi-a dat albumul său care-i completat deja pe jumătate și l-am mai dat și la mine în clasă. Pentru început i l-am plasat lui Marcela (Larionescu). La diriginție Ruscior întreabă clasa: ”Se simte că Druguș îi șef?”. Clasa: ”Daaaa!”.A întrebat-o și pe Pascar care a răspuns: ”Da! Cînd era de serviciu nu voia să șteargă tabla”. În pauză m-a rugat să nu mă supăr… La ora educativă s-a discutat problema abonamentelotr și cea a profesiei alese. Azi am schimbat cîteva vorbe tăioase și de batjocură cu L.N. A început să mă enerveze cu figurile ei și-am s-o pun la punct să se liniștească pt totdeauna. În ora de matematică Popescu Felicia mi-a făcut o invitație la hram la Horodnic. N-o să pot merge, dar face să aducă ceva ”încălzitor” la școală. ”Da, se poate!”. La geologie, Zaiciu m-a pus la punct pt că n-am știut o întrebare. ”Druguș, tu întuneci ziua de azi. N-am să-ți mai dau voie la cinema”. Ascultă din toată materia. La masă am avut mici contradicții cu ”Haiuză” – i-am răspuns obraznic. După masă am mers cu T2 în oraș. Mi-a povestit despre noi fente cu scopuri intrigante ale Marianei Gînsac (care, de altfel, e f șmecheră și isteață). (A fost taică-su cu mașina la școală). Mi-a povestit, de asemenea, despre discuții cu caracter parlamentar între T2 și his girl friend Doina H. (This will follow, probably, Facultatea de la Iași). La ora 3 a venit surioara lui Telucu (i-a adus haleală, schimburi și bani). Cînd am sosit la internat am observat că Haiuță a început schimbarea paturilor și a locurilor. În 11 a rămas Piecnița. Eu cu T1, în 4. (paturi rele, locuri proaste). I-am făcut iar scandal și mizerie, l-am luat peste picior, dar tot degeaba, tot eu o să ies rău. Pînă pe la 4.30 am scris în jurnal, apoi am luat obiectele la rînd: la fizică am repetat numai, și știu; la istorie avem două lecții de șapte foi și n-am citit niciuna; în schimb am luat cartea de la început, îmi sistematizez datele și anii și vreau să cunosc istorie. Păcat că n-am luat-o mai din timp, dar nici acum  nu-i prea tîrziu. La latină și filozofie, nici n-am văzut ce lecții sînt: prin asta îmi fac timp liber pt celelalte obiecte. În pauza de 5 am halit o franzelă cu carne de pasăre (cu T2). De la 5.30 la 7 m-am ocupat mereu cu engleza fără să reușesc însă să învăț. Am citit cele 200 cuvinte ce urmează (de la 1200 la 1400), am recitit încă o dată toate cuvintele învățate anul ăsta, am citit lecția de zi (Chaucer) din maculator, carte, caiet de curat. Am mai transcris-o o dată și am încercat zadarnic s-o învîț. La masă, a fost mămăligă cu brînză de oiae. Ca să fim mai ”așa”, ne-am hotărît să nu mîncăm niciunul cîți sîntem la masă. Am adunat cele 8 farfurii în centru, ocupîndu-ne cu ceartă și veselia. În pauză, Telucu și-a tăiat un vîrf de deget și a umblat zadarnic după spirt. În timpul meditației de la 8 la 9 m-am ocupat cu engleza (juma de oră) apoi am scris lucrarea la l romînă. ”Bacovia – poet simbolist” inspirată din prefețe și alte caiete de teme. A fost prof Hurjui pe aici. (simpatic om). Seara am plecat la dormitor să vedem cum se aranjează cu dormitul și locurile noastre. Hurjui făcea inspecție prin dormitoare. Prinzînd un moment prielnic am intervenit în discuția dintre el și ”Haiuză”. I-am demonstrat că e mai bine să fim toți la un loc (toți din cl. XI-a Liceul 2). – că ne sculăm dimineața împreună ș-a. Dar cu Haiuță n-ai cum te-nțelege. Atunci m-am înfuriat, am făcut cîteva manevre abile (consider că mă pricep destul de bine) și am ajuns iar pe patul meu din d. 11. Toader a făcut la fel. Cînd a venit deșteptul de Haiuță și ne-a găsit acolo, ne-a luat la trei păzește. Eu eram în draci, am început să strig la el, că nu mă mut: ”da de ce mă frecați dumneavoastră așa cum vreți?”. Aici i-a sărit și lui muștarul. ”Cum te frec? Ai început să te tragi de șireturi cu mine?” Eu însă nu m-am lăsat călcat în picioare și n-am tăcut pînă n-a tăcut și el. Atunci au ridicat glasul și Toader și ceilalți prieteni și colegi. Dar iată că apare și Pandrea. Cu dînsul ne-am înțeles destul de bine. Totuși, nu ne-am înțeles perfect. A admis să rămînem pe vechile poziții pînă mîine cînd totul se va hotărî în prezența tov director. Haiuță, însă – să nu tacă – zice: ”Se vor muta toate paturile bune în 4 și cele rele în 11 (ca să dormim noi pe ele). Boul! Apoi, cînd ne-am mai liniștit, vorbeau numai pedagogii între ei: Prandea o lăsa să se rezolve mîine cu tov director; Haiuță susținea că mîine sigur vreo 2-3 vor fi dați afară din internat și restul se vor cuminți. N-am mai zis nimic. Dă-i dracului de pomană. La urma urmei, caut o gazdă cu H.N. și nu-mi mai tocesc nervii cu proștii ăștia care nu știu nici de glumă, nici de serios.

Marți 25 oct. 1966. Ieri ziua s-a menținut frumoasă. În internat apar în postură de ”erou” prin certurile și gesturile mele. În meditație, acum nu mai fac gălăgie, ce să mai vorbim? Aseară am stat pînă la 11 și am scris în jurnal. Dimineața m-am sculat, cam greu, la 5 și am învățat mai mult la engleză și romînă. Vremea e cam înnourată. Sînt f f obosit, distrus. Ochii mă ustură și mă dor, simt că nu mai am capacitatea de a înțelege ușor, creierul e stors. Parcă citesc degeaba și nu știu ce să mai fac. Și doar sînt la începutul anului… Dimineața, cînd am mers în sala de valize am găsit valiza deshisă. Deasupra era mapa lui Avram. Mai era și Adochiței. Nu le-am spus nimic. Cred că o să fac în așa fel încăt să mă duc de la internat. Parcă-mi vine să mă duc și de la școala asta. La internat mereu mă cotrobăiesc, mă spionează, mă suspectează; la școală – de asemenea, mă șantajează cîteva vite pe care le disprețuiesc. La școală am fost tot trist, închis în mine, fără poftă de viață. La engleză a întîrziat Pop (Doina H. looked insistently to me – cred că-i curioasă să vadă cum mă port. De altfel, și-a făcut impresia despre mine, zicîndu-i lui Telucu că-s ”dobitoc” ș.a.  Pop a spus că la admitere se adună media de la liceu cu cea obținută la examen. O prevenire pentru cei care vor să urmeze engleza…

La internat s-a introdus metoda să ne spălăm sus, vis-a-vis de meditație. Acolo este un singur prosop la tot internatul – împuțit și murdar. După masă am făcut o plimbare cu T1 și T2 prin oraș. T2 s-a întîlnit cu surioara și eu m-am plimbat numai cu T1. Am vorbit cu el să ne căutăm o gazdă, amîndoi, cu condiții bune, să ne punem serios pe carte pt a obține medii de la 8-9 în sus la cele trei obiecte de bacalaureat. Toader a fost de acord și a zis să căutăm numaidecît pînă duminică o gazdă și musai numai noi doi.

De la 3.30 la 5 am citit o dată, superficial, la geografie, apoi am tras un somn. Eram prea extenuat. În pauză l-am lăsat pe T2 și m-am dus cu T1 la Lungu Costică și Andrișan Ghe, la gazdă, să vedem ce condiții au, dacă nu ne primesc și pe noi sau dacă nu cunosc în alte părți. Dar, cu toate că am stat pînă la 6 n-am realizat nimic altceva decît i-am scris traducerea rezumatului meu lui Costică, iar ceilalți au tras cîte două țigări. Ar fi loc numai pentru Toader, deci nu-i bun. Mîine anunțăm prin clase că vrem gazdă și sperăm să găsim una, după dorința noastră. De la 6 la 7 i-am făcut la un elev o traducere la l rusă și-am scris în jurnal. Am vrut să învăț la matematică dar nu înțeleg nimic. Și nu înțeleg ce rost are matematica asta cu șirurile și întortochelile ei pentru moi, oamenii limbilor?

Toader n-a primit răspunsul prin Ițcuș și nici nu-l va primi (credem noi). Azi am primit o scrisoare de la Babii Petru. În plic mi-a pus două vederi din Suceava, colorate, f frumoase. E f bucuros de corespondența lui cu mine. Azi după amiază, după ce am fost cu T1 la Andrișan și Lungu, T2 a intrat în drci; n-avea chef de vorbă, era încruntat. După cină l-am luat în oraș și ne-am destăinuit unul altuia ce ne doare, ne-am mai descărcat; astfel, atmosfera s-a mai destins. Prin oraș ne-am întîlnit cu Croitoru (Economu) și cu Storoș. La internat am halit o juma de franzelă cu gem (very good). Seara, de la 8 la 9.30 am citit la l romînă, geografie și am scris la rusă. Afară a fost cînd senin, cînd înnourat. Totuși, mie mi-e cald mereu; în clasă nu pot sta dacă nu sînt geamuri deschise; la internat la fel. Se cunoaște că-i toamnă! Soarele-și are orbita mai aproape de orizont și acum își trimite razele pînă la banca mea de lîngă perete. Azi i-am dat albumul lui Gaby Șcheianu – cu condiția să-i scriu și eu în album. (va urma)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 284. Miercuri 11 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (17).


Sîmbătă 22 oct. 1966. Noaptea am visat că am primit zeci de scrisori din țară și din URSS (Radio, l. engl, l. mold. ș.a.). Vremea s-a stricat, afară-i înnourat și plouă. La fizică ne-a dat extemporal (un nod, def., caracteristici, rezonanța). Am scris f bine! În pauză, Doina H.: ”ce-ați făcut la fizică?” I told her, and we looked in eyes each other s (?!). La geografie am dormit. În pauză am cumpărat 4 bilete de-un leu la cinema ”Unirea” și am luat bilet de 4 lei la ”Optimiștii”. În clasă, azi, au avut loc cîteva tragedii: Lungu, Juravle și Ursaciuc – vinovate de ispărăvi la internatul de fete (rufe bărbătești!). La latină nu m-a stingherit deloc ”tanti Badac”. În această oră, Burciu și Nichiforiuc au încasat un 2 pentru fraudă (un vocabular) – pîrîte de Ștefan. Iar jale mare, bocete ș.c.l. Azi Maria Dobroghiu mi-a adus Albumul (a scris frumos probabil) și i l-am dat și lui Larionescu să mai scrie cîte ceva. Voi scrie și eu în unele albume. Sînt tare frumoase amintirile astea și de aceea ”întrețin” un jurnal. În pauza de după l latină – multă animozitate și surplus de energie. M-am zbînțuit cu Gozec pe coridor, prin clasă am glumit și aveam chef de hîrjoană. În oră, N.L. sent a ticket. Printre altele: ”un puștiulică așa cum ești tuns acum”. Țucu Aga și Iurașcu au vorbit aseară cu Iulia. Aceasta (vaca!) a intervenit insistent pe lîngă Haiuță să mă tundă zero, numaidecît! (Haiuță însă a refuzat; a vorbit și cu mine și mi-a spus că nu are de ce mă tunde). În ora de istorie: cîteva cuvinte despre teritoriul Moldovei din timpul lui Alexandru cel Bun (teritoriul de azi al RSSM). În ora de l rusă nici nu mai știu ce s-a făcut. M-am posomorît un pic. Nervii rîsului și ai bucuriei au obosit, intrînd ceilalți în funcțiune. N.L. mi-a trimis o caricatură și o epigramă: ”Paharul la piept îl ține/ Rîde vesel, dispus bine/ Are însă nasul lung/ Cu prăjina nu-l ajung/ Ia ghiciți acesta cine-i/ Nu-i decît chiar șeful clasei” (Dlui L.D). Eu numai cît m-am posomorît și cu toate că îmi venea a rîde de versuri, am stat supărat. N-aș avea chef să mi se infiltreze în suflet una ca aia (și ca oricare alta). La internat am făcut un mare scandal dlui Țopa pentru că nu vroia să dea masa. Prin șmecherie și înșelăciune am reușit să-l facem să ne dea masa (mie, lui Toader, Lui Mafteian și lui H.N.). După asta am mers la film. Nu vroia să ne lase înăuntru cu bilete de la școală. În fine, a venit hotărîrea să ne lase și am intrat toți buluc. Eu am făcut un exces de forță și am intrat cu biletul nerupt (1 leu!). Am văzut filmul franco-italian ”Cele două orfeline” pe care l-a văzut și mama cînd era mică. Am stat în picioare ca vai de noi. Plus de asta, cînd am ieșit afară, ploua tare și pînă la internat ne-a murat bine. La internat am mai făcut un pic de scandal și veselie (de la o vreme sînt plin de viață, înveselindu-i și pe cei din jur cu vorbele și gesturile mele). Ne-am luat toți trei baloanele și am plecat la Casa de Cultură. Am avut locuri destul de bune. T1 s-a nimerit near a girl, cu ochelari fumurii – simpatică. După pauză, ne-am învoit și a trecut T2 near she. Dar n-a făcut nimic. Păcat că n-a avut spectacolul trei părți, că încercam și eu. În fine. Spectacolul a fost sub așteptări (a avut și glume bune: în căsnicie împarți cu femeia toate bucuriile și toate necazurile pe care nu le-ai fi avut dacă nu te-ai fi căsătorit). La internat ne-am interesat de respectiva: elevă la Lic. 1 cl. XI-a umanistică, n-are prieten la școală, ci numai în oraș. Am făcut o convenție: fiecare va trimite cîte-o scrisoare. Primul T1, apoi eu și, la urmă, T2. Acela căruia-i va răspunde se consideră cîștigător și dă de băut. T1 a vorbit cu Ițcuș l. (un coleg) să-i ducă un bilet. Eu o să fac o fentă și în același timp o să-i scriu și eu unul prin Cucoș Ghe. Seara am făcut cu T2 și T1 o muzică infernală de jazz. Am lucrat la engleză.

Duminică 23 oct. 1966. Ne-am sculat la 7.30. Clasa 9-a și a 10-a au plecat la ”muncă voluntară”. Mi-a venit tata (o ședință). I-am dat servieta cu rufe și i-am spus de 5-ul de la filozofie. Mi-a dat 10 lei (eu mai aveam 35). În total 45. La 10.30 T1 a plecat acasă. Pînă la amiază am reușit să termin o lucrare la l engleză (destul de bună după părerea mea) despre Geoffrey Chaucer – cu material suplimentar). S-a dat masa la 11.30. După masă am fost prin dormitor și am făcut un zgomot infernal – ca o muzică de jazz. Apoi am venit în meditație. Am început să vorbesc aiurea cu T2 și ne-am luat la palme (ca-n joacă…). Apoi Bejenaru Aurel ne-a învățat un nou joc (apă, vapor, tun ghiulea, foc – am pierdut). N-am mai avut chef de lucrare, m-am dus pe teren cu T2, Bejenaru și alți doi și am jucat un fotbal desculț. După o oră-două de alergătură am venit în dormitoare, m-am dezbrăcat, am făcut o baie generală, am spălat șosetele (3 perechi), mi-am făcut pantofii, m-am schimbat, mi-am pus pantalonii de la uniformă la dungă și pînă la ora 4 eram gata, aranjat cu toate. Tocmai atunci pică și Toader de-acasă cu juma de țuică de prune. Am mers după grajd și am tras-o, mai mult eu.. După aceea m-am simțit ca-n al nouălea cer. N-am ce face și mă agăț de Lungu Dragoș (Lic. 1, cl XI-a, șef în d.5). N-am ce face și-i lipesc două palme deo-dată și-i rîd în nas (Lungu, poreclit ”dulăul”, un munte de om, ”înalt ca bradu și prost ca gardu”). El mă împinge, eu îi fac vînt într-un dulap, apoi ne luăm la trîntă. Eu folosesc fenta mea obișnuită și-l prind de picior, apoi îl apăs cu toată greutatea pe piciorul inofensif. L-am pus jos și ne strîngeam de gît. T1 și T2 erau aproape și i-au turnat lui Dragoș apă pe cap. Acesta mă lasă și se leagă de T2. (care nu-i prea bătăuș, cu toate că-i destul de solid). După cîteva amenințări am plecat tustrei (trio-ul nostru) + Nistoride în oraș. Se resimte puterea alcoolului: mă mir că l-am pus jos pe Dragoș. În oraș mă hotărăsc și eu cu T2 să mergem la spectacol; luăm bilete și cu toate că aveam locuri aiurea (105 și 390) ne-am instalat tuspatru în forță în rîndul doi. ”Intrigă și iubire” de Shiller. Aveam chef de vorbă și de glume. În pauză am mers cu T1, T2, Lidia Atițoaie ș.a. în cabina artiștilor care se ospătau și-am cerut autografe. Artista Ana Vlădescu – rolul lui Luise – care a jucat în roluri principale și-n celelalte două piese venite de la Teatrul M. Eminescu din Botoșani. Mi-a scris numai cîteva cuvinte, spre deosebire de alții cărora le-a scris mai mult: ”Luize vă salută! – Ana Vlădescu”. După spectacol, Nistoride mi-a arătat fata (Lic.1, cl. X-a) din cauza căreia s-au dezlănțuit certurile dintre agricola, Golești și internat. Era ”moaca” care-o făcea pe poștărița cînd am primit biletele de la trio-ul din a XI-a F (”taci mă că te pun în ghips”). La internat Toader a și scris scrisoarea către respectiva ”Costea Gabriela” și-i trimite scrisoarea prin Ițcuș. Eu n-am mai avut cum face fenta. Spre deosebire de ieri azi a fost o zi minunată. (va urma).

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 283. Marți 10 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (16).


Miercuri 19 oct. 1966. În ora de geografie i-am scris o scrisoare lui Babii. La matematică, Lăzărescu m-a întrebat: ”A fost frumos aseară?”. Eu. ”Da, dar nu era încă ora 8”. Apoi îmi face morală: ”Știi tu de ce!”. După oră m-am dus după dînsa pe coridor și-am întrebat-o la ce s-a referit. Nu i-a plăcut de noi. Am salutat-o cu mîinile în buzunare și cam în silă. Ar trebui s-o respectăm că e mai în vîrstă și pentru că e femeie. La romînă, după ascultare ne-a predat Bacovia. La geologie: ascultat și predat (petrolul). În ora de rusă, distracție. N. L. mi-a spus că poartă corespondență c-un student de la Oxford. Într-un bilețel îmi scrie să-i scriu ceva, că se plictisește, să-i fac acest mic capriciu; să-i scriu despre Jurnal. Nu i-am răspuns. N-am chef. După ore, am mers la biserica Bogdana, am vizitat-o noi singuri și Telucu a scris ceva savant, după care am tras și noi niște semnături aiurea în Cartea de impresii. Am stat în oraș pînă aproape de ora 2. Mi-am dat seama că Gozec este un ”vînzător!” (trădător) ordinar și o face din obligații personale. Transmite către trio absolut tot ce știe (și mai ales ce nu știe – trîntește) despre noi. La masă iar am făcut nebunii. De regulă trebuie să vină doi ca să li se servească la masă. Eu n-am vrut să servesc și Lucreția a făcut gît. Totuși, nu m-am mișcat și făceam scandal să mă servească la masă. Atunci, Bîrsei de la masa următoare  vrea să-și servească masa lui. Ia două farfurii – noi i le arestăm. În acest timp apare Prandea: ”Ce-i cu voi? Vă arăt eu vouă, derbedei ce sînteți!”. Era furios de credeam că crapă. Eram sigur că se duce la director. Are timp s-a facă. După masă, am mers cu T1 și T2 + Bejenaru și Caldare la film la ”Unirea” – ”În nord, spre Alaska” – american – 20th Century Fox. Film bun, dar cu scene prea umflate și exagerate. Pînă la 8 n-am învățat nimic. La cină, i-am făcut scandal lui Ciupic (Ciornei) că nu-i bună brînza (”Ești liber, dom director! – am făcut rîs de el). Seara am făcut aranjamente în dulap cu T2 apoi mi-am pus pantalonii la dungă și am venit în meditație. Am citit ”Prolog la Povestirile din Canterbury” de Chaucer și analiza referitoare la ele din ”Istoria literaturii engleze”. Pînă la 11 am scris Jurnalul. Observ că cineva îmi filează mereu jurnalul. Cînd văd asta mă cuprinde o ură nestăvilită împotriva acelui nerușinat care – cred eu – va fi prins. Diriginta, cînd mă întîlnește mă ia cu ”șefule, cum merg treburile, cum te împaci cu supușii?” sau ”ce are șeful de spus?” Azi am scris o c.p. acasă în care am spus că mi-am luat pantofi (cît costă, nu-i nevoie să spun). Note: numai un 8 la naturale. Despre 5 ul la filozofie  și de 3 ul la latină nu știe – deocamdată – nici mama și nici Mircea. Sper ca la l latină să scot 5 , iar la filozofie un 7. Seara m-am culcat după 11 și nu-mi era somn. Încep să mă deprind cu puține ore de somn.

Joi 20 octombrie 1966. Dimineața m-am sculat la 5 fără 10 (5 ore de somn) și după ce m-am spălat și m-am aranjat (mi-am luat altă cămașă albă) am fost la 5.20  în meditație. Îmi place să umblu fercheș, curat, pieptănat, lustruit. O ușoară influență de la Telucu. Dimineața m-am pus vîrtos pe carte. Am învățat bine la fizică, apoi la chimie (+ două fițane = fișe de pregătire individuală) la istorie, la l romînă și la l engleză. Mi-am făcut multe cunoștințe despre Geoffrey Chaucer și perioada în care a scris, din ”Ist lit engleze” și din prefața cărții ”The Canteburry Tales”. După 7 am avut și timp să-mi scriu în jurnal și azi mă duc bine pregătit la școală, cu toate că ieri am fost la film, și pîn la 8 n-am învățat deloc. Nu m-am tuns de la începutul anului și atunci am lăsat părul mai lung; acum este foarte lung. Îl port cu cărare pe stînga și-l dau în dreapta. În frunte se formează un ciupcic ondulat. La spate e pe cale de formare o bordurică. Dimineața e tare înnorată și posomorîtă. E probabil să ploaie. Cu toate astea, n-a plouat – ziua a fost foarte frumoasă. După cîte-am observat sînt destul de bine protejat la școală (mai mult răsfățat decît protejat): diriginta, directoarea, Lăzăreasca, colege și colegi. La soc., rom., și ist. – obiecte ușoare (nepericuloase). La fizică a ascultat-o pe Albu (4); aceasta, ca să scape a spus că majoritatea din clasă au scris tema pe maculator; prof. a controlat și la cei ce-au scris pe maculator le-a pus un semn în catalog – un punct la notă! La engleză m-a scos, în sfîrșit, la tablă. Eu am făcut-o pe supăratul și colegii or fi crezut că-s încrezut. Pop mi-a dat o propoziție pe măsura mea: ”În timpul orei, mă uit pe fereastră”. M-am cam făcut de rîs. Azi dirig. lui Telucu i-a făcut morală lui Telucu (pt că i-a comunicat Botez și directoarea că l-au văzut prin oraș). – Umflate!. La masă am făcut-o iar lată: cu Haiuță pur și simplu facem bătaie de joc – o să ne iasă pe nas la toți. Am observat că-mi dispar treptat scrisorile. Pînă acum s-au ”evaporat”: o scris. de la Liolia și cea de la Moscova + un timbru (dumnezeii mamii lor de borfași: îmi închipui eu cam cine-i: ori Gozec, ori N.L.) (?). La 4 am plecat cu T2 și ceilalți la meditație la l rom. Am stat prin oraș și-am mai întîrziat. A ținut numai o oră – după care am umblat lela prin oraș pînă la 6.30. În acest timp am rulat cu T2 și Gozec care se ține ca scaiul de noi (el e ”spionul” trio ului și de asta nu-l mai sufăr). M-am tuns – mi-am dat toată chica jos și m-am scurtat f mult. Spre seară m-am întîlnit iar cu Gozec și l-am bruscat binișor: ”Ți-am cerut ceva? Ai ceva cu mine? Ce mama dracului te bagi peste tot?”. Și s-a cărat ”frumușelul”. La internat am aflat c-a fost ”Chirița” pe-acolo (prof Precul – desen) s-a interesat de Piecnița (cred că era trimisă de directoare). I-a spus lui T1: ”să-i spui lui T2 că dacă nu se cumințește îl eliminăm. Piecnița îl influențează și pe Druguș”. Pagubă-n ciuperci!  Poezia ”Liceu” de Bacovia: ”Liceu – cimitir/ al tinereții mele/ Pedanți profesori/ Și examene grele!/ Liceu-cimitir/ Cu lungi coridoare/ Azi nu mai sînt eu/ Și mintea mă doare…/ Nimic nu mai vreau/ Liceu – cimitir/ cu lungi coridoare…/ Liceu – cimitir/ Al tinereții mele/ În lume m-ai dat/ În vîltorile grele/ Atît de blazat/ Liceu – cimitir/ Al tinereții mele.”.  Azi N.L. mi-a adus albumul în care a scris un cîntec…. și o poezie ”Cuvintele” – ”The words are little, Liviu!” (semnat N.L).   Într-o oră primesc un bilet (Liviu – pune și asta în caietul tău și semnează-mă dedesubt: ”Never is too late to be friends” – L. Nu i-am răspuns nimic. Am dat caietul la completat lui Dobroghiu Maria. Nu voi suferi să se infiltreze nimeni în suflet înainte ca eu să-mi fi exprimat dorința și plăcerea de a mă împrieteni cu respectiva.

Vineri 21 oct. 1966. Dimineața, at 5.30 I got up. Dimineața l-am ”dus” pe Prandea și n-am stat la rînd (”avem educație fizică!”).  (LD. Dimineața se pleca, organizat, în rînduri de cîte 4, ca la grădiniță, de la internat la liceu). La psihologie, spre marea noastră mirare, Economul n-a ascultat și a spus tot felul de cazuri practice (ce este moartea? Încetarea activității sistemului nervos central – creierul; ce facem în caz de electrocutare – respirație gură la gură: plămîni-inimă-creier; cum se poate determina gradul de inteligență al elevilor; înainte de examene să nu învățăm intens niciodată căci se produce o inhibiție totală și ne aducem aminte după trei zile; la omul mort barba crește încă 7 zile. A predat apoi ”Atenția”. Psihologia mi-a devenit foarte dragă prin multiplele ei aplicații practice care-mi plac foarte mult. La l rom. a asc. și a predat ”Tematica socială a lui Bacovia”. A fost și diriginta în clasă (1 leu pentru matricolă). În pauza următoare m-am dus la cabinet. Era numai sora. Seara mă ustură ochii. Mi-a dat foaie de trimitere la cabinetul de oculistică. Ora următoare aveam educație fizică. Am mai stat un pic pe coridor. În ușa clasei a XI-a F era Doina H. Și N. (atalia). Aceasta din urmă, mă întreabă foarte frumos: ”Liviu, ce-ați făcut la limba romînă?” Eu: ”?!?”. Ea: ”S-au n-ați avut romînă?” Eu: ”Nu! N-am avut-o!” (Ele știam că am avut-o). Pagubă-n ciuperci! Gozec: ”De ce nu le-ai spus?” Eu: ”Eram grăbit”. De fapt, altceva se întîmplă. În unele cazuri am așa niște lapsusuri de mari, că uit și nu mai fac legătura cu nimic, vorbesc aiurea. Ce-o fi cu mine? La ed fizică m-am dus, și pe baza trimiterii la policlinică profesoara Bauman m-a învoit. La policlinică am aflat că doctorița lipsește și vine abia pe 26 X. Am umblat lela prin tîrg. Am mîncat, mi-am cumpărat timbre, vederi. M-am întîlnit cu diriginta. I-am explicat totul și mi-a spus: ”poate îți trebuie niște ochelari fumurii”. La rusă, toți au note și nu s-a pregătit nimeni pentru azi. La engleză a ascultat-o pe Doina H. (a știut f bine – 10!). Am răspuns eu ceva azi, dar nu sînt mulțumit de mine. La ora de cor, am întins-o. Am mers cu T2 prin oraș. T1 s-a tuns – scurt tare, ca mine. Pînă la 3.30 am fost cu T1 prin oraș. Mă întîlnesc cu Haiuz și ce-mi spune el? Că m-am făcut golan, că să fiu atent la vorbe și că o să scrie acasă, atît la mine cît și la Piecnița. O să comunice la școală. Prin oraș mă întîlnesc cu diriginta care îmi spune: ”una la mînă; ai fugit de la cor; doi la mînă, am auzit că ești indisciplinat la internat. Ce prietenie ai tu cu Piecniță? E un răulean. Tov prof Precul s-a interesat și o să vorbească în Consiliul pedagogic și… nota la purtare! Prea umblați prin oraș”. Cred că o să-i dau 200 de lei lui Toader să-și cumpere un balon. La internat, m-am hotărît: MĂ FAC BĂIET CUMINTE! Nu mai ies aiurea în oraș, nu-i mai răspund pedagogului. Cu ”misterele” de la școală o să termin, mă enervează de-acum și pe mine. Voi reînvia prietenia cu T1, care pînă acum, a cam lîncezit și era formală. Dar cu toate aste hotărîri ale mele, cînd mă urc în dormitor Haiuță-mi spune: ”Dacă pînă pe 25 aveți o mică abatere, vă căutați gazdă. (valabil și pentru Piecnița, Mafteian și H.N.). În dormitor facem iar un pic de scandal. Vine Haiuz și-mi zice că nu mai am cei șapte ani de-acasă, că nu-s Druguș cel de anul trecut și altele. Numai bine iese el, și (eu) fluier o dată de răsună tot internatul. Vine iar. Eu făceam flotări f liniștit; ceilalți vorbeau. Deoarece nu s-a știut cine a fluierat, Haiuță ne-a scris pe un caiet, apoi ne-a spus: ”Pentru a dizolva cuibul ăsta de golani de la Liceul 2, a hotărît să ne despartă și să ne împrăștie prin toate dormitoarele. Eu cu T1 – în 4; Mafteian în 8; H.N. în 10 ș.a. M-am gîndit să nu mă mut, cu orice preț! Totuși – cine știe? Dacă vor începe marile persecuții împotriva noastră – n-am avea altă cale. Ori gazdă, ori ne facem mai cuminți. În fond, nu facem nimic grozav, dar sîntem puțin mai răi ca alții, și asta bate la ochi.  (va urma)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 282. Luni 9 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (15).


Duminică 16 octombrie 1966. I-am scris o scrisoare lui Mircea (aranjat cu money). Am luat masa la 7.30 și echipîndu-mă în uniformă, Toader în trening și teniși iar Telucu la fel, am plecat cu Cezar în oraș și am luat taxiul. Pe drum, am văzut-o și ne-a văzut Lăzăreasca și un grup de elevi. La școală nu-mi ajungeau banii și mi-a dat Cezar 5 lei. Ne-am încolonat și am plecat la muncă ”voluntară” la strîns cartofi. Am venit pe V.I. Lenin, și-apoi la stînga, la gostat. Cînd am ajuns pe V.I.Lenin am dezertat cu T2 și Gozec și-am venit la alimentara (biscuiți, țigări și-un lichior). Pe drum ne-am întîlnit cu Dumitrașcu care ne-a trimis să ne mai îmbrăcăm, dar n-am avut chef. Ne-am dus la gostat, s-a făcut prezența, ne-am împărțit pe grupe de trei și fiecare grupă și-a luat rîndul ei. Eu am fost cu T2 și Gozec, iar alături: Raif, Mariana Gînsac și N. S-a pontat numărul coșărcilor duse de fiecare. Eu cu Telucu l-am aiurit pe pontator și din cel mult 20 de coșărci duse ne-a pontat cu 50. Era vorba să plătească, au ieșit scandaluri între profesori și ingineri. Pe drum am venit cu T2 și N. (Chestia cu Doina H. transmisă de blegul de Gozec – aceasta a negat complet și ne-a făcut cu ou și cu oțet). I-am arătat lui N. că nici pe departe noi n-am fost în stare să punem asta la cale. După masă am stat prin dormitor, ne-am spălat zdravăn, ne-am împopoțonat, dar n-am mers în oraș. Am stat în meditație (am mai învățat un pic). În timp ce stăteam la internat din oraș au venit niște vești nu prea bune. Băieții de la veterinară, împreună cu Goleștii (toată gașca țigănimii) au început să bată băieții de la internat. Azi au fost ”terorizați” Rusu Ilie, Rusu Ghe. (cl X-a), Năstase (cl IX-a) și alții. Au trimis vorbă prin cineva că n-are voie să iasă nimeni din internat în oraș, că o ia la muci. De fapt, cu Goleștii, n-ai ce te pune, că-s mulți și noi nu sîntem organizați. Înainte de 5.30 a venit Prandea la internat beat turtă. Am avut (noi) niște discuții la poartă de te punea jos de rîs! (T2: ”Asta-i bună!” (LD: ”asta-i bună” era vorba clișeu a pedagogului). Prandea: ”Vornicu, vino-coace, îți arăt eu ”asta-i bună”!). I-am arătat biletele de voie pentru semnat să mergem la spectacol, dar nici nu voia să audă, mă trimitea la tov Bratu să ne semneze. (LD: Bratu era șeful raionului de partid). În sfîrșit, ne-a semnat, apoi m-a luat la el în cabinet și m-a pus să dau un fel de declarație în care să menționez că am învoire de la Liceul 2 și altele. La urmă am scris F.P. Eu: ”Dom pedagog, ce-nseamnă F.P.?” El: ”Vorba!”. Am mers apoi prin oraș și apoi la Casa de Cultură la spectacol. S-a intrat pe bază de tabel. Am stat în față, lîngă perete, în picioare. În seara asta a prezentat ”Teatrul satiric-muzical C. Tănase” avînd invitați 5 artiști străini. Spectacolul a fost sub așteptările noastre. (Glume f multe: se emoționează pe el, hai că-s bun, de la Adam și Eva: cum s-a născut ”laptele prins” – De ce? – De vacă!, mașina de călcat, tămîie, Kain și Abel. Într-o zi Adam a murit și așa s-au născut morții. Pe partea asta se afla, ca la toate mamiferele, na… na… că m-am încurcat.). În prima parte au prezentat Duo Nanos (Iugoslavia) (n-au fost grozavi), iar în partea a doua trio Ruthy y Los Granada (Spania) – ăștia mi-au plăcut mult (3 mulțumiesco). Seara, după spectacol, era vorba să luăm bătaie de la Golești. Fenomenul nu s-a întîmplat. Pe drum, venind spre internat, băieții mai fumau (Toader și caldare V.). Deodată, apare Prandea din spate și-i prinde. Prandea s-a dus înapoi; de la internat T1 și Căldare s-au luat după el (ori cu ruga… ori cu… the knife…). Temîndu-ne să nu facă vreo prostie, ne-am luat după ei prin oraș, dar nu i-am mai găsit. La internat, Toader era acolo. Se pare că s-a reglementat și pedagogul nu va sufla nici o vorbă la direcțiune.

Luni 17 oct 1966. În loc de l rusă am făcut l latină. ( – ”Băiete, de ce te încăpățînezi și nu vorbești? Vorbește!”. Ce să spun, dacă habar n-aveam. La Ed fizică am avut mici tatonări și conflicte cu Gozic. La chimie – pasiv. La dirigenție s-a discutat despre note, apoi fiecare a scris pe-o fițuică: ”Ce cred că o să devin în viață”. (LD. Mă mir că nu am consemnat opțiunea mea, de atunci, pentru viitoarea profesie. Am găsit – este pe undeva, printre hîrtii – o copie a ”fițuicii” cu pricina, semnată de mine: ”Nu știu ce voi deveni în viață, dar știu sigur ce nu doresc să devin: profesor”). Pe coridor, diriginta m-a întrebat cum mă-mpac cu șefia. – ”Nu-mi prea place!”. Am vorbit cu T2 să-l mai încerc o dată pe Gozec (Da!). I-am spus, și imediat a sărit bucuros: vrei să vorbești cu Dorina? Eu: ”să văd, să mă mai gîndesc”. La matematică a ascultat pe cei care n-au fost la muncă și a pus note bune. La geologie am 8 în extemporal. La începutul orei Zăicescu m-a trimis la Liceul 1, la prof Socaci, să-i aduc ceva de la el. Oricît l-am căutat, nu l-am găsit. Azi – o zi caldă, senină, minunată. Dimineața – o ceață densă. Umblu cu sandalele lui T2. T2 a vorbit cu Doina și-a zis s-o las baltă. Să nu iasă alceva după asta. După amiază i-am spus lui Toader chestia asta cu Doina H., Gozec și Mariana (mi s-a părut că-i cam supărat). Cică îl enervează întîmplările astea. La meditație pînă la ora 5 a fost Prandea. (T2 a făcut gălăgie). La 5.30 – prin oraș, după pantofi. Nu-s! T2 s-a întîlnit cu Doina H și N. pînă la 6.30. Prandea o face pe detectivul prin oraș (cineva a scornit că are pistol la el… Mai știi?!). Înainte de cină am stricat relațiile cu Haiuz: ”Dom pedagog, vedeți să nu vă cadă foaia jos (după ce i-a căzut). În bucătărie: ”Druguș, ieși afară! Nu mai discuta!”. Aici, i-am răspuns cam tare, de față cu tot personalul cantinei, în frunte cu (bucătarul) Țopa: ”Nici nu am cu cine discuta!” și am ieși afară, încet și impertinent. La masă – macaroane! Noi am făcut un fel de grevă a foamei: n-am luat nici o farfurie cu macaroane – toată masa! Am halit ceaiul, am halit firimituri de pîine, apoi, ca-n batjocură am băut cîte o cană cu apă! Păcat că n-am fost prea serioși. Am stat, pînă la urmă. În pauză am făcut plimbări nocturne și am întîrziat la meditație: absent întîrziat. Peste cîtva timp apare și directorul Botez și-l (sur)prinde pe Telucu cu-n picior pe masă. L-a batjocorit bine. Apoi: ”Cine-i Druguș Liviu?” – ”Eu!” – ”Tu ești de servici?”. Eu tac. Dacă nu scoteam nicio vorbă mă pocnea. Am îngăimat cîteva cuvinte și am scăpat. Cîrpa de Haiuz a pîrît aproape totul la director. El nu era în stare să rezolve. Am primit și o palmă de la director. A dat ordim să nu mai fiu primit în bucătărie. După asta a mai schimbat cîteva vorbe cu Haiuz în zeflemea. De acu tot așa o să vorbesc cu el. Seara am primit o scrisoare de la Babii Petru.

Marți 18 oct. 1966. Dimineața la 5.30 am fost în meditație. Pînă la 6.10 am terminat lucrarea la l romînă (”Întunecare”). Aproape pînă la 7 fără 10 am scris în jurnal. Aseară și azi dimineață mă usturau grozav ochii, unul mi s-a și înroșit. Orașul este îmbrăcat în ceață și e frig. Restul zilei e cald și vremea e însorită. Dimineața, la masă, iar m-am ținut de prostii, dar Haiuță iar a tăcut. După ce-am terrminat de halit (înaintea celorlalți) am mers și mi-am cerut voie să merg la autogară. Mi-a dat drumul. Ieri m-am întîlnit cu Huianca și i-am spus  să-mi trimită azi dimineață pantofii. Cînd am ajuns la autogară, cursa de Zamostea era venită și n-am mai găsit pe nimeni. Azi nu i-am spus nimic lui Gozec și nici el nu m-a întrebat nimic. Dar a ieșit cu totul altceva decît ne așteptam noi. Doina-i zice lui T2 ”c-am întrecut măsura”.  Cine știe ce interpretări or mai fi ieșit? Din partea mea, creadă ce vor… mă doare-n c… (cot). La latină, ca prin minune, azi nu m-a întrebat nimic; baba a văzut că-s afon. La fizică aș fi vrut să mă asculte (reflexie și interferențe). La rom. a ascultat toată ora. (a avut chef de glume azi). La socialism îl pune dracu pe Economu să mă asculte tocmai la sfîrșitul lecției unde era mai greu. Pînă la urmă, mi-a pus un 5. Cînd îl vede diriginta… La istorie am mers cu clasa la Biserica Bogdan Vodă unde un ghid ne-a explicat trecutul acestei biserici și întemeierea statului independent Moldova. În pauza următoare, diriginta a venit în clasă și a spus, printre altele: îi pare rău că N.(enati) L.(ucia) nu-i în comitet (birou) deși e o elevă cu o cultură multilaterală vastă, are un suflet bun ș.a. (pravilno – adevărat (în rusă). A spus clasei să respecte pe șeful clasei ș.a. La engleză, astăzi am fost mai vesel, mai bine dispus, am mai răspuns, m-am anunțat și mi-a părut lecția foarte atrăgătoare, nu plictisitoare ca-n alte dăți. Poate mi-a părut bine de supărarea lui D.H. (emoticon) (LD: Chiar am desenat o figură zîmbitoare, un cerc cu două puncte – ochii – o line verticală – nasul – și o linie orizontală – gura.). După masă am fost prin oraș. Azi s-au făcut la școală listele cu cei care au fost la muncă voluntară – cîte 10 lei de cap de locuitor-voluntar. Săptămîna asta am fost de serviciu (și mai sînt încă) și nu vreau să șterg tabla. Mai au fetele grijă… Pînă la 5.30 i-am scris Svetei și Liolei într-un singur plic, pe adresa Liolei (le-am pus vreo 5 vederi și o artistă). Uitîndu-mă prin scrisori am observat că ultima scrisoare de la Liolia lipsește – a arestat-o careva din clasă. În pauză m-am dus în oraș și spre surprinderea mea mi-am găsit pantofi de 113 (27 ½) și i-am luat imediat. Am mai cumpărat și o pastă de pantofi, o perie de dinți și o pastă de dinți, un săpun și am plătit o parte din datorii. Mi-am pus blachiuri la pantofi și la 6 am fost la internat. În seara asta a venit locotenentul Tudose și a vorbit cu Prandea. Grigorean l-a văzut, și mi se pare că l-a anunțat și pe Adochiței. Seara, după cină, am ieșit cu T1 și T2 + Nistoride (cl X-a Lic 1) venit din Suceava) din cauza căruia s-au iscat divergențele dintre internat și băieții de la Agricola + Golescu. Ne-a povestit diferite bătăi și întîmplări din viața lui. Pe drum m-am întîlnit cu profesoara Lăzărescu (știe să arate desfacerea parantezelor, introducerea întregului în fracție, scoaterea unei fracții de sub radical și alte operații). Am salutat-o: ne-a răspuns uitîndu-se lung la noi: ”Faceți plimbarea de seară?” Eu: ”Daaaa!”. S-a mai întors o dată la noi și gata. Azi mi-am băgat nasu-n carte pînă la ora 8. De acum încep să învăț. Am luat pantofii la purtat: mă cam strîng și mi-i cald în ei – ca la început. Seara, Toader a rămas în meditație și n-am putut face curățenie în dulap. Cu mare chin mi-am aranjat pantalonii de la uniformă și i-am pus la dungă. Seara, ziua frumoasă s-a transformat într-o noapte frumoasă.  (va urma)

Liviu Druguș

Pe mîine!